Despre Briana

Povestea Marisei Briana, un copil frumos, puternic și luminos, care privește lumea cu ochi ce văd dincolo de suflete.

Istoric medical

În urma nașterii premature, la 30 de săptămâni, Briana s-a ales cu o leucomalacie periventriculară bilaterală și retinopatie de prematuritate. Operată de urgență la numai 3 săptămâni, a reușit să scape de orbire, însă a rămas cu o miopie forte, diagnosticată la vârsta de 1 an.

Până la 2 ani nu a reușit să stea la investigațiile amănunțite specifice, iar valorile au fost de -24 OD și -21 OS. Pe partea motrică, diagnosticul dat la vârsta de 6 luni este de tetrapareză spastică.

Povestea mea

Chiar dacă nu știu și nu pot încă să scriu, vă mulțumesc prin intermediul lui mami și tati pentru timpul acordat lecturării acestor rânduri și vă aștept să mă cunoașteți.

Sunt un Înger de Cristal frumos: Marisa Briana și vă invit să vedeți lumea prin ochii mei, ochi care văd dincolo de suflete.

Ochii care vor să vadă dincolo de suflete

Un dar de la Dumnezeu

Un copil este atingerea Divinului aici pe Pământ. Raiul îl vezi prin ochii lui, prin sufletul său. Mama mereu și-a dorit acest dar de la Dumnezeu și iată că, în cele din urmă, El i-a ascultat rugăciunile și i-a dăruit un ghemotoc de suflet: pe mine, Marisa Briana.

Deși venirea mea în această lume a fost una cu multe peripeții, în momentul în care m-a văzut și mi-a auzit plânsul, sufletul ei a devenit întreg. Oh, dar Dumnezeu a vrut ca totuși acest dar să fie scump plătit. Sau poate este ceea ce trebuie să trăiască unii părinți ca să poată aprecia cu adevărat ceea ce primesc.

Primele încercări

Despre mine, părinții au descoperit în primele ore de la naștere că am diverse probleme și, din păcate, medicii nu puteau să le dea răspunsuri concrete. Am avut parte de numeroase peripeții, iar mama și tata au petrecut multe nopți nedormite, cu râuri de lacrimi scurse pe obrajii mei.

Singura bucurie, în tot acest amalgam de neputință, durere și tristețe, a fost chipul meu candid.

O luptă de durată

După tragice insomnii emoționale, care au durat câteva săptămâni, mama și tata au aflat că ne vom înhăma la o luptă de durată cu sistemul medical, cu o boală grea care momentan nu are tratament, ci doar câteva forme de terapie.

Poate că mulți ar fi renunțat la acest război, dar nu părinții mei. Nu au încetat nicio clipă să spere că voi răzbi. Eu sunt tot ceea ce au mai scump pe lume și savurează fiecare secundă a vieții mele.

Zâmbetul care topește suflete

Toți spun că zâmbetul meu topește suflete și trece dincolo de ceea ce oamenii pot percepe, făcându-i să își dorească să fie mai buni. Mami îmi promite mereu că va continua să lupte și îmi spune ca și eu să continui să lupt, deoarece rezultatele deja apar.

Pentru a putea duce acest război, avem nevoie de resurse spirituale, dar mai ales materiale. Sunt oameni de suflet care m-au ajutat și mă ajută și sunt convinsă că și printre voi, cei care citiți aceste rânduri, mai există oameni care îmi pot fi alături.

Noi, copiii, suntem viitorul vostru și de voi toți depinde să avem acest viitor. Orice sacrificiu este o cărămidă pusă la baza dezvoltării și a evoluției noastre.

❤️ Vreau să ajut