De-ale Brianei
De-ale Brianei
Gânduri, replici, amintiri și momente speciale din viața Brianei.
7 iunie 2025
Concursul–Festival Internațional Armonii Vocal-Instrumentale
De ceva timp, fiind mare fană a d-șoarei „Ciao Patricia”, Briana voia și ea să încerce sentimentul de a fi pe scenă, să cânte și să primească aplauze.
Cu o ambiție cât casa și emoții cât blocul, și-a îndeplinit visul. Și ce emoții… și câte repetiții, până la răgușeală! Singura ei teamă a fost: dacă își pierde vocea și nu duce cântecul la capăt, ce vor zice spectatorii?
Totul a ieșit bine, vocea nu și-a pierdut-o, însă tremurul emoțiilor s-a simțit pe tot parcursul. Bravo, Bri, ai mai doborât o barieră!
Mă bucur cel mai mult că, la cei 14 ani ai ei, căruciorul cu rotile și vederea slabă nu o împiedică să viseze, iar emoțiile ei sunt doar cele obișnuite, ca ale copiilor tipici.
Mulțumim dnei Elena și Wendy College că a încurajat-o și susținut-o. Mulțumim, dragi colege minunate, că ați vrut în număr atât de mare să fiți backing vocals alături de Bri pe scenă.
Felicitări tuturor copiilor care au performat astăzi! Ați fost minunați!
26 mai 2025
Discurs public speaking
Un moment special pentru Briana, în care curajul și emoția s-au întâlnit frumos.
Aprilie 2024
Video cu mulțumiri.
3 mai 2023
Au venit rezultatele de la etapa a II-a COMPER:
Română: 90 pct – Matematică: 100 pct
Când rezultatele sunt pe măsură și, fiind șmecheruță, Bri cere diverse premii… Când am auzit ce își dorește, am simțit că „un ochi râde, altul plânge!”
Briana: „Mami, ca premiu îmi doresc 2 ore legate de terapie cu Larisa! Promite-mi că mă pui în program așa!”
Evident că le-a primit, dar a primit și vată pe băț.
14 decembrie 2022
La ora de română, după fiecare carte citită, au de realizat și rezumatul. Tocmai i-a spus profesoarei de română că a făcut rezumatul, dar l-a făcut special pentru ea.
Prof: Pentru mine l-ai făcut? Nu pentru tine?
Bri: Nu, nu, pentru tine l-am făcut. Eu am citit cartea!
Pam, pam!!!
6 septembrie 2022
Fericirea are chipul ei!
„Mami, hai să faci ca în fiecare an poza în clasă cu manualele! Că acum sunt a IV-a.
Oare o să fie mai greu? Ce este geografia și istoria?”
Succes, Bri, în noul an școlar!
8 martie 2022
Cine este mama?
… răspunsul în poză.
15 februarie 2022
Și în clasa a III-a, Briana se menține între premianți la concursul național de matematică și română. Locul 3. Dacă nu ar fi atât de emotivă la competiții…
Pentru mine este oricum de 100 de puncte. Bravo, Bri!
Mulțumim tuturor profesorilor pentru răbdarea cu care îi explicați și o învățați, pentru că nu o tratați diferit, ci adaptați metodele în concordanță cu diagnosticul ei. Sunteți minunați, iar Bri crește frumos datorită vouă!
Și mulțumim vouă, prieteni, care ne sunteți alături prin direcționarea formularului 230. Partea financiară a creșterii, educării și tratării unui copil special are un cuvânt greu de spus în evoluția lui.
Mă înclin și vă iubim! Zâmbetul ei spune tot ce eu nu pot cuprinde în cuvinte.
P.S. Pe 29 martie ne pregătim de operație. Revin cu vești.
21 octombrie 2021
„Așa-i că sunt delicioasă ca un măr copt și plin de vitamine?”
Festivalul Toamnei… ce frumoase și binevenite sunt aceste activități pentru copii.
4 decembrie 2018
Deoarece se apropie Moș Nicolae, iar pentru Briana sărbătorile lunii decembrie îi sunt cele mai dragi, o întreb ce scriem în scrisoare. După ora de terapie, Lavinia trebuie să îi trimită scrisoarea, așa că așteaptă să vadă ce dorințe are Briana.
Bri: Nu vreau multe lucruri, doar 3. Vreau un slime căpșunică și un yo-yo. Dar cel mai important pentru mine este al treilea cadou pe care să i-l aducă lui mama. Să îi scriem lui Moș Nicolae să îi aducă sănătate, cred că asta are cel mai mult nevoie: să fie sănătoasă. Dacă mama e sănătoasă și eu sunt fericită. Și atunci le avem pe toate.
3 mai 2017
Înainte de somnul de prânz, Bri filozofează:
– Mami, mai este mult până sunt mare?
– Dar de ce vrei să fii mare?
– Fiindcă ai zis că atunci când voi fi mare o să pot merge singură.
– Să știi că ești deja mare. Poți face o grămadă de lucruri singură.
– Da, dar vreau să fiu mai repede și mai mare, să pot merge singură la toaletă. Că acum trebuie să mă duci tu.
– Știu, Briana, că îți dorești, dar deja poți face multe lucruri singură.
– Daaa, mami: deja stau aproape singură în fund, deja mă țin singură de chiuvetă și mă spăl pe mâini, deja beau apă singură, deja demult mă rostogolesc, deja mă cobor din pat, deja stau singură în patru labe, deja pot să bat din palme, deja îmi pun mâinile pe cap, deja mănânc singură, deja merg la grădiniță…
Cam așa se manifestă grijile unui copil de 6 ani cu diagnosticul de paralizie cerebrală. Toate „deja”-urile ei au la bază mii de ore de terapii, acoperite în ultimii 3 ani în mare parte de acei 2%.
Acum vor să ni le ia. Unde vor mai fi „deja”-urile acestui copil?
2 decembrie 2015
După ora de hidroterapie calc aiurea și îmi pocnește genunchiul și abia mai pot călca. Îi zic Brianei să se țină și ea bine de gâtul meu, să fie mai ușor de cărat de la o clădire la alta.
După întrebările de rigoare: De ce mă doare? Cât de tare? Cum? În ce fel? Briana începe să cânte refrenul lui Andra „va fi bine….eeee….” și a ținut-o așa până am ajuns în cealaltă clădire.
9 noiembrie 2015
„Iubire, mai să te spăl pe dinți și gata, mergem la nani.”
– Dar de ce îmi zici iubire?
– Dar ce are că îți spun iubire?
– Mai bine îmi zici frumoasă.
4 octombrie 2015
Aseară, înainte de nani, m-a pus să o iau pe pieptul meu, fiindu-i dor de alintat. Boscorodea ea în barbă și, la un moment dat, se ridică în mâini și îmi spune că mă iubește. Evident, i-am răspuns și eu la fel.
Mai boscorodește nițel și iar se ridică în mâini: „Mami, te simți bine cu mine?” Încerc să nu mă pufnească râsul și îi răspund: „Sigur, draga mamii”.
Continuă cu boscoroditul și brusc se ridică iar în mâini, îmi întoarce obrazul cu palma, să aibă contact vizual direct, se apropie și mă întreabă apăsat: „Cât de bine te simți cu mine, mami?”
Fac ochii mari și îi răspund: „Mă simt foarte bine cu tine, cel mai bine”. Briana își așază ușor capul pe pieptul meu și îmi spune concluzia ei: „Așa mă gândeam și eu” :))))
14 septembrie 2015
Briana își freca tacticos tălpile una de alta. Se întoarce și începe un monolog:
„Mami, știi de ce am făcut așa cu picioarele? Nu pot să cred așa ceva! Dacă îți poți imagina așa ceva, am avut un purec pe unghia piciorului.”
Râde în barbă și continuă: „Doamne, ce chestie… auzi să am un purec pe unghie, așa ceva… nu pot să cred… sunt și eu uimită de chestia asta…”
Eu am putut doar să ascult cum turuia aceeași idee, dar schimbând locul expresiilor.
